Autenticitatea într-o lume care cere măști

Autenticitatea nu este o etichetă fixă pe care o descoperim o dată și apoi o purtăm toată viața. Ea evoluează odată cu noi, cu experiențele, alegerile și schimbările prin care trecem. A fi autentic nu înseamnă să rămâi neschimbat, ci să ai curajul de a-ți recunoaște esența din prezent și de a o exprima fără a o confunda cu comparațiile sau așteptările celorlalți. Autenticitatea nu se verifică în oglinda socială, ci se practică în exercițiul continuu al autocunoașterii, prin experimentare, reflecție și, uneori, prin prezența unui om de încredere care ne însoțește în proces.

Curajul de a știi cine sunt
Pentru mine, curajul înseamnă acțiune (uneori micro-acțiune), chiar și atunci când e greu. Curajul este o alegere conștientă, un act gândit și asumat. Îl deosebesc astfel de nesăbuință pe care o asociez cu inconștiența și cu actul impulsiv.

Nu pot ști că apa e udă doar uitându-mă la ea – e nevoie să intru în ea. La fel și cu frica: imaginația creează scenarii sumbre, dar realitatea este adesea mai blândă. O micro-acțiune mă aduce în prezent și mă conectează cu realitatea.

Am trăit pe pielea mea cât de greu este să răspund la întrebarea "cine sunt?" fără să mă raportez la roluri (sunt mama lui ..., sunt fiica lui ..., sunt soția lui....),  la profesie (sunt Coach, sunt Trainer, sunt HR ...) sau la ceea ce fac.  Astfel mi-am dat seama cât de mult mă definesc prin "a face". A lucra ceva îmi eliberează mintea, mă ajută să mă concentrez. Îmi aduc aminte cum, în timpul unor ședințe online, mă trezeam ordonând materialele de training. Era modul meu de a mă regăsi prin "a face". Autenticitatea mea se leagă adesea  de proces, de felul în care acționez, de abordarea prin care 

Cum știm că suntem autentici?
Autenticitatea are outfit-uri – roluri, comportamente, contexte diferite. Însă corpul nostru ne oferă busola: prin energie, prin emoțiile și senzațiile care ne spun când purtăm un outfit (o mască) nepotrivit și când trăim în acord cu noi înșine.

Îmi amintesc că aveam cândva în dulap acele haine "de ocazie", cumpărate pentru evenimente speciale, în care "trebuia" să arăt într-un anumit fel. Deși eu le-am ales, atunci când le purtam mă simțeam rigidă, ca prinsă într-o armură. Nu eram "în pielea mea". În timp, am început să le port tot mai rar, până când le-am eliminat. Așa e și cu măștile: unele ne vin mai bine, altele ne țin rigizi, anxioși, cu dorința de a scăpa din ele.

Prețul măștilor
Atunci când alegem masca în locul autenticității, plătim prin conflict interior. Ne certăm cu noi înșine. Însă, de fapt, nu alegem niciodată între beneficii, ci între costuri. Pot alege să port o mască și să trăiesc consecințele ei, sau să nu port o mască și să trăiesc consecințele. Întrebarea importantă devine: cu care dintre costuri sunt dispus să trăiesc și pentru cât timp? există vreun câștig care să merite acest preț?

Am observat la mine și cum imaginea socială nerealistă poate crea măști grele. Tânără fiind, îmi doream să arăt bine. Când mi-a reușit asta, am vrut să fiu iubită., apoi am vrut independență financiară, apoi statut profesional, mai apoi am vrut timp, iar acum, că am timp, îmi doresc ... (ghici ce?) să fiu din nou tânără. Această fugă după "altceva" e o capcană., și implicit creează o mască:  o mască a cum cred eu că ar fi bine să fiu pt alții și pentru a răspunde așteptărilor lor, chiar și când asta nu e bine pt mine. Thomas Curran în cartea Capcana Perfecționismului, spune că efortul acesta de a ne alinia la standardele înalte pe care ne imaginam că le au alții despre noi se numește perfecționism prescris social și e în creștere fulminantă datorită accentului pus pe aparența socială și pe imaginea publică.

Autenticitate și adaptare
Autenticitatea nu e o destinație, ci o practică zilnică de a te adapta fără să te pierzi. E diferit când în procesul de adaptare ajustezi comportamentul fără să rupi părți din structura ta (din cine ești), fără să încalci valori personale.  Autenticitatea înseamnă să-ți păstrezi unicitatea.

Putem visa la o viata all inclusive în care suntem fără masti constant și oamenii din jur sunt cărți deschise , sau la un job all inclusive în care sutem omul potrivit la locul potrivit și nu apare acel "trebuie" care sa ne provoace și să ne apese butoanele, sau putem visa la relații all inclusive pline de empatie și de comunicare contructivă,  sau ... putem trai, o viață reală cu bune și cu grele,  în forma noastra reală,  autentică, imperfectă.

Observă o situație în care ai purtat o mască și întreabă-te: ce cost am plătit pentru asta și ce micro-acțiune aș putea face data viitoare ca să fiu mai aproape de mine?

Acest articol a fost inspirat de evenimentul "Luni de poveste"- ediția a XI-a, în care am avut bucuria să fiu speaker, 

alături de Gabriela Hum și Mara Rățoi, 

cu moderare din partea lui Ovidiu Damian. 

Informații despre eveniment și calendarul următoarelor întâlniri găsiți aici: https://atuconsulting.ro/jurnal/luni-de-poveste-2025/