Ce își face omul cu mâna lui se numește... învățare

Cu o doză bună de energie, entuziasm și motivație m-am dus la CreativeMornings Cluj pentru … a ține un pitch.

Să mă prezint într-un minut e deja o provocare dar să am doar 30 de secunde e și mai și. Am rulat diferite variante și una din ele a fost chiar să le scriu că renunt la pitch pentru că nu mă pot încadra în timp. În final am ales varianta în care am mers în față cu fie ce o fi. Și da, nu mi-a ajuns timpul. Deci mi-am făcut-o cu mâna mea!

Totuși m-am ales cu multă învățare, și uite de ce zic asta:

- am înțeles mai bine cât de reală e faza aia cu tremuratul când vorbești în public. Nu am mai trăit-o de mult și începusem să cred că e o vrajeală. A fost o ocazie bună să îmi amintesc, și chiar a funcționat pentru mine, de embodiment: schimbă poziția în sală și îți vei schimba emoția. Poți încerca și tu!

- mi-am clarificat nevoia principală pe care o am în această perioadă, și chiar nu e cea de a vinde servicii. Pe tag-ul cu nume primit la eveniment am scris 3 lucruri care îmi aduc sens: oamenii, să pot să râd și să contribui. Ei bine nevoia de contribuție a fost atat de puternică încât chiar dacă a fost un pitch de promovare am ales să ofer o perspectivă participanților în loc să vorbesc despre mine.

- am pus în aplicare o recomandare pe care o dau adesea cu scop de încurajare: un eșec poate fi transformat în învățare. În mod clar mai am de învățat cum să fac un pitch și sigur nu îmi ajung 30 de secunde, însa mesajul așa cum l-am gândit în forma completă a avut sens pentru cei care l-au auzit în întregime, așa că urmeaza să îi dau o formă potrivită.

Zona de învățare se află între zona de confort și zona de panică. Așadar când primești recomandări să ieși din zona de confort de fapt ți se recomandă să înveți. Dacă te simți copleșit(ă) la simpla idee de a face ceva nou, atunci fix asta îți recomand: să îți crești copaci în cap sau să ți-o faci cu mâna ta.

Asta înseamnă să te pui din proprie inițiativă în contexte care aduc o doză de dificultate, să te expui, să greșești, să ai emoții puternice.

De ce să faci toate acestea? Pentru ați crește reziliența – adică acea capacitate de a înfrunta dificultățile și de a te adapta la condiții noi.

Care e reversul monedei? Zona de confort te ține într-o bulă în care e totul roz și călduț, și chiar dacă nu e chiar așa vei zice că macar cunoști culoarea și temperatura și te-ai obișnuit cu ele. Totuși acea bulă se poate sparge pentru că se schimbă dinamica socio-economică, sau se schimbă direcția firmei în care lucrezi, sau se redefinesc posturile și munca pe care o faci acum fie nu mai e necesară, fie se transformă sau din multe-multe alte motive pe care nu le poți nici controla nici influența.

Ei bine fără aceasta reziliență antrenată, în acele momente vei acționa impulsiv sub amenințarea momentului și nu musai în forma potrivită ție, sau potrivită pe termen lung.

- Tu cum ieși din zona ta de confort? De bunăvoie sau silit de evenimente?

- Care e ultimul lucru pe care l-ai învățat datorită evenimentelor pe care nu le-ai putut controla?

- Ce ai învățat din ultima ta greșeală?

- Cum faci să delimitezi învățarea de stres, și să nu pui egal între ele?

Foto credit: Adrian Tomoș