Creativitatea – între adaptare, inițiativă și curajul de a face loc noului

Când aud cuvântul creativitate, mintea mea se duce la pictură, poezie, teatru, dans ... . Totuși creativitatea nu e doar despre idei originale sau expresie artistică.

În munca mea și în viața mea profesională, am trăit de multe ori senzația aceea că "nu mai merge cum mergea" și atunci, creativitatea devine întrebarea care mă pune în mișcare

Ce pot face diferit, ca să ajung totuși acolo unde îmi doresc?

Creativitatea în context profesional e despre cum te adaptezi când ceea ce știi nu mai funcționează, cum găsești soluții noi când mediul îți cere să schimbi rețeta și cum aduci culoare și sens acolo unde e prea multă liniaritate.

Creativitatea a apărut atunci când mediul mi-a cerut mai mult decât aveam pregătit, când rețetele vechi nu au mai funcționat și a trebuit să le reinventez în timp ce le aplicam.

În anii petrecuți în industria IT am învățat că într-un domeniu dinamic, aflat în continuă schimbare, e imposibil să rămân doar la ce știu deja. Mediul în care am lucrat m-a provocat constant să fac ceva diferit ca să pot ajunge mereu la un rezultat.

Mai apoi ca solo-prenor, fiecare client, fiecare proiect, fiecare etapă profesională mi-au adus o nuanță nouă.
Așa că pentru mine, creativitatea e o formă de reziliență inteligentă.

Am observat și altceva: atunci când totul îmi merge bine, când contextul e favorabil, nu simt nevoia să fiu creativă. E ca într-o vacanță all-inclusive — am tot ce îmi trebuie, de ce să îmi bat capul cu altceva?
Însă vacanțele se termina, și când sprijinul extern dispare, când oportunitățile nu mai vin de la sine, atunci creativitatea se transformă în inițiativă.
E momentul în care mă întreb:

Ce am și am uitat că am?
Ce resurse interioare pot activa, fără să aștept ca mediul să o facă pentru mine?

Am avut și perioade "prea liniștite", în care rutina se instalează confortabil. Totul merge bine, este ordine, este predictibilitate însa lipsește sensul, lipsește culoarea. Atunci, creativitatea devine provocare și proactivitate.

Unde altundeva și făcând ce pot să simt din nou motivație și bucurie?

Creativitatea în munca mea de coach, vine din trei direcții.

Prima este clientul – fiecare poveste este unică. Chiar dacă temele par asemănătoare –evoluție spre poziții de leadership, schimbare de carieră, lipsă de claritate, blocaj – felul în care fiecare om trăiește situația este complet diferit.
Creativitatea, pentru mine, înseamnă să mă adaptez la ritmul și la nevoia reală a omului din fața mea.
Singurul lucru fix e obiectivul. Restul – e viu, personal, în mișcare.

A doua sursă este propria mea practică profesională, pe care o hrănesc constant cu noutate. iar aici creativitatea e sinonimă cu curiozitatea.

De la întrebări și modele clasice (GROW), la lucrul cu imagini și povești (Points of You), la obiecte din psihodramă, instrumente vizuale (modelul Balanță din psihoterapia pozitivă), până la instrumente de autocunoaștere (Genos EI, DiSC, Positive Intelligence, Personal Values).
Îmi place să văd cum o unealtă tehnică poate deveni o conversație profund umană.

A 3-a sursă e ..."piticul din capul meu" care a apărut poate dintr-o trăsătură de personalitate, sau dintr-o valoare redescoperită acum mulți ani, Cert e că am nevoie de diversitate și de noutate. Așa că, pentru mine, creativitatea e și spontaneitate – acel impuls de a lăsagândul să devină acțiune și care care mă ține vie și curioasă.

Cultivarea creativității

Creativitatea nu e ceva ce pot stoca și lăsa deoparte până ce apare o nevoie. E un mușchi mental care se antrenează constant, ca să rămână disponibil atunci când contextul o cere.  

Am învățat că nu pot "pune creativitatea pe pauză" și s-o scot din sertar doar când am nevoie.
Ea se antrenează constant – prin felul în care gândesc, simt și aleg să trăiesc.

Creativitatea nu e despre "a fi talentat". E despre a-ți da voie să explorezi și să experimentezi, chiar și (sau mai ales) atunci când pare că totul e în așezat și sigur. 

A fost o vreme când nu credeam despre mine că aș fi o persoană creativă, însă de fapt nu îmi dădeam voie să o arăt pentru că îmbăca forme pe care unii le numeau copilării.

Poate că, în esență, creativitatea e modul prin care viața ne amintește că putem oricând începe din nou – puțin diferit, dar tot noi.

Foto credit - Atelierul de portrete